Such a perfect day to shot yourself

Dimineaţa începe scurt ca o împuşcătură în ceafă. Scârţâitul şi vocea spartă din mintea mea îmi umplu urechile.

Aproape că mă rostogolesc pe podea şi, într-un final, la 08:31 sunt în picioare. Aerul cald mă duce cu gândul în Jamaica. (Mai devreme o prietenă îmi spunea de cineva care abia s-a întors din Caraibe. Fuck all the lucky people, then.) O căsuţă pe plajă, soare mult şi valurile grăsuţe de dimineaţă vs mansarda cu pereţii ei reci şi o groază de examene gata să dea buzna în existenţa mea seacă şi să-şi ceară drepturile. That’s just great.

În câteva minute ajung la Unirii. Din brad au mai rămas