La un moment dat telefonul a inceput sa sune. 30-ul era aproape si oamenii o imbraceau lacomi tot mai in fata. „La dracu, sa ma futa nemtii”, gandi. Ma urc, sa mai astepte…efectiv.
-Alo. Ce pula mea nu raspunzi mah?
-Pizda ma-sii mah, m-au imbrancit dobitocii. Scuuuze, zi.
-Auzi, in seara asta facem cum am vorbit da?
-Mm..da mah..
Era vorba de cateve piese, banuia Mary, un soi de quiproquo era inutil atunci .
-Bine. Hai in puii mei mai repede.
– Ok, vorbim. Papa..
Autobuzul inainta greoi, incepuse sa ploua si noroiul se urca usor usor pe usi si pe geamuri. Parea sa fie noapte deja. In cateva minute cobori.
– Buna seara. Va las buletinul ca n-am..
– Lasa asa.
-Ok.
– Auzi, n-ai cumva o tigara?
– Sa vad, luati de aici.
– Sa traiesti, a raspuns portarul grasun . Ochii i se aprinsesera ca in Looney Tunes. Era un Duffy Duck gigantic si molcom, isi ducea orele zilnic si nimic nu reusea sa ii strice rutina.
Urca. Baietii aranjasera totul. Era ceva mai intuneric ca de obicei, geamurile erau acoperite.
– Nu mai veneai o data, s-a auzit o voce din fundul salii. Era Edy, tobarul. Astepta fiecare ocazie ca sa-i dea un sut in fund lui Mary si mai mereu soarta parea sa tina cu el.
-Hai, ia microfonul ala. Vezi, se aude?
– Doi, doi – zece, doi. Se aude mah
– Cu ce incepem?
– Pai cu Hero, nu?
– Nu mah, sa ma incalzec si eu.
– Bine, hai Point of view.
– Poootza mah, nu. Vrei sa mor aici?
– Da’ cu ce ma-sa incepem. Zi tu si gata ca mi-a amortit fundul de cand stau.
– Loser .
– Lol. Ce sa zica si ea. Doi, trei si…
Vreo douazeci de minute sa fi tinut toata asta . Se facuse 9 si era total intuneric. O liniste apasatoare matura locul acela, ti-ai fi imaginat ca la un moment dat un roi de stafii o sa se napusteasca asupra lor.
– Hai pauza ca am obosit.
– Ok, ma duc la baie.
– Nu, mai stai un pic. Daca te duci, vii maine si n-am chef.
– Pai zi , na…
– Ce-am vorbit ultima oara. Daca vrei sa…. stii.
– Vai de capu’ meu..tu glumesti nu. Lucrurile nu pareau sa stea insa deloc asa. Malcolm se uita nervos la toata intamplarea, ciupea bassul ca pe o nevasta isterica. La un moment dat a iesit. Edy inchise usa.
– De unde atata gluma. Am zis ceva.
– Mah, eu .. n-am mai facut-o .. u know. Like …
– Vedem noi. Ca nici de cantat nu mai cantasesi… completa Edy .
– Hai pe canapea. Bun…
– Aaa…shit… sopti Mary ca si cum nimic din ce facea nu era real. Lucrurile o luasera razna dar nu pareau sa se opreasca curand.
Mary se lasa tot mai jos, se sprijinea in cealalta mana si
canapeaua scartaia.
– E ..ok… sopti din nou
– Ihim…
Buzele capatara forma rotunda, gura plescai usor
la primul contact
Mary se apleca tot mai mult si il prinse cu ambele maini, tot maimecanic si mai rapid; gura plescaia in continuare dar mult mai incet
Obrajii luau forma unui balon si Mary se aprinsese tot mai mult si maimult. Inima ii pulsa in gat. NU se oprea, isi apasa cerul gurii
din ce in ce mai tare. In cateva secunde o explozie ii umplu gura, incetinea si simtea cum se ineaca; o facuse dar nu voia s se opreasca.
Ridica ochii, prinse obiectul cu ambele maini.
– Ce fac acum…?…sopti ea
– Nimic puiu.. las-o la punctul mort.
TheAge's Blog 