h1

13 secunde – start counting

ianuarie 13, 2008

1. mă trezesc

in singurătatea vizibilă

a camerei mele

doi paşi

faţa mea grea

şi uscată / se alungeşte

până la baie

parchetul pârâie scurt

 

gabi

nu e aici / să vadă

 

monotonia

cu care deschid

uşile

gesturile fireşti

şi mecanice

cu care aprind lumina

in cameră

 

 

praful

se imprăştie / pe obrajii mei

dârele

unui automobil in viteză

 

 

2. in fiecare cameră

patru pereţi + o uşă

un hol

cu lavabil nemţesc

geamuri curate

 

citesc ziarul

cu un cuţit in

stomac

 

lumina

se strecoară / filtrează

greoi

prin jaluzele

 

şi pentru că gabi

nu e aici / mă sufoc

singur

in aerul stătut de wc

 

 

 

3. sunt atât de ####

şi numai

băile reci

mă scot din stările astea

 

apă / algocalmin

/ somnul

pe care-l

vânez de-o săptămână

 

mă chircesc

in fotoliul meu preferat

stânga – dreapta / linişte

mănânc

chipsuri şi beau cola

cu gândul

la gabi şi aiurea

 

măselele

imi scrâşnesc

ca roţile unui tren

 

 

 

4. de gabi

mă ţin departe

şoselele proaste

ploaia

şi coloranţii

care-mi incetinesc

arderile musculare

mă uit la tv

şi fac burtă / aştept

să te văd

pe pro la ora

cinci

prin ziare

 

strivită

de un automobil roşu

ori pentru că

nu plăteşti taxele

la fel ca mine

 

dau telefoane intruna

până la gabi

drumul

se şterge cu guma

 

 

5. un pas >>

al doilea mă scoate afară

in aer

cu mutra udă

 

„mi-e rău

dar mă ţin tare”

iţi scriu

 

aştept zgomotul

plin

al oraşului / dar

pe faţa mea grea

muşchii

tresaltă in spasme

 

6. cu gabi

de mână / rolele

ni se incing

şi vibrează

 

mergem

din ce in ce

mai repede

o trag după mine

 

cu gabi nu mi-e

niciodată teamă

 

ocolim

maşină – după – maşină

fără să

respirăm

 

pas cu pas / inima

işi pune

centura de siguranţă

 

7. durerile astea de ca

se inmulţesc

periodic

 

mă tratez cu

cola

chipsuri + internet

 

am un monitor

de 21’’

pe care văd

lumea ca-n palmă

 

8. mergem la film

06.30 am

bucuresti / mall

 

abia imi ţin

pleoapele

un junghi in ficat

imi ia respiraţia

din scurt

fluier un taxi

20 de lei / pe gabi

 

n-o las să mă aştepte

niciodată

 

9. la trei dimineaţa

mă incarc

cuenergii pozitive

 

gabi doarme

incălţată pe canapea

intorc capul / din când in când

ma ridic

si-i aşez pătura

peste glezne

 

mă las pe spate

in fotoliul meu

verde / in camera densă

liniştea

se imprăştie ca un gaz rar

 

adorm

cu faţa la ea / lângă ea

 

10.pe bd dacia

cu rolele

vântul ne impinge

şoldurile

cu putere

 

maşinile trec automat

un semafor / tricolor

le arată

când

 

imi trec degetele

in fugă / prin păr

şi ţâşnesc

 

imediat ce

un val

de automobile

ne iese in faţă

 

 

 

11.nimic nu mă sperie

mai mult

decât aerul dimineţii

 

momentele seci

cu câinele

in lesă

şi conversaţii stupide

in parc

 

am gesturi

mecanice

mă trezesc >> privirea in dreapta

nimeni / camera mototolită

cu riduri

 

mai adânci ca ale mele

 

11’. in fiecare dimineaţă

:

baie

bucătărie

hol

afară

 

12.am ochii verzi

alungiţi

de nesomn / şi palmele lungi

pliate

sub ceafă

 

dau telefoane

mă ridic / mă aşez la birou

pereţii

se apleacă greoi

peste mine

 

algocalmin / apă

lipsa

lui gabi

de care mi-e teamă

 

13.mă gândesc

să nu ucid

pe nimeni

şi totuşi

Un comentariu

  1. Lipsa este uneori atât de apăsătoare încât consumă şi mai mult…



Scrieti un comentariu