Requiem (part 1)

I

mă uit la românia-norvegia

ai noştri pierd

buricea a fost eliminat în min 50

şi de atunci toate au mers prost

 

o confuzie ciudată şi tristă

mi se întinde în tot corpul

am sunat-o pe gabi

era în autobuz / o să ne vedem mai târziu

dacă nu plouă / dacă nu se întâmplă

unul din lucrurile obişnuite

 

mama a adus o creangă de nuc

de la biserică

mă uit la ştiri

şi încerc să adorm înapoi

 

<doi arabi s-au sinucis

nu e un act de disperare>

 

II

durerea m-a întins

încă de dimineaţă

şi

m-a răsucit

soarele îmi trece prin piele

ca un pierce

mi se cere părerea

mi se cer bani / durerea

vine de la sine

ma dezbrac şi fug

părul

desprins pe toata faţa

vocea

lui gabi pe coridor

 

vrei sau nu

vrei / răspunde

 

 

III

în seara în care ne-am certat

am rămas

mai gol decât începusem

si parcă încercând să revin

să-ţi spun câte şi câte

m-a doborât o tristeţe

cum nu mai întâlnisem până atunci

 

si nimic nu se leagă

plimbarea prin supermarket

ca doua bucăţi informe de carne

/ inuman de singuri/

apoi meciul pierdut de nemţi

în ultimul minut

fiecare gură de aer

îmi sfâşie plămânii

mă prăbuşesc în fotoliu

în faţa monitorului

 

 

IV

am muncit inutil

zilele astea sunt numai

dureri coagulate

& jocuri ale tristeţii

 

în mintea mea

plănuiesc o sută de morţi

pe minut / pe secundă / pe oră